Celebrat drept cea mai importantă sărbătoare religioasă, alături de Crăciun, Paştele are loc după o dată calculată, în cadrul bisericii ortodoxe române, conform calendarului vechi, ceea ce explică decalajul faţă de calendarul catolic. Această mare sărbătoare religioasă este însoţită de o serie de obiceiuri, ca de pildă acela de a picta ouăle.
 
Artă străbună, decorarea ouălor de Paşte, este o muncă artizanală răspândită în toate regiunile ţării. Culorile vegetale sau chimice, ca şi motivele decorative (geometrice, figurative) corespund unor semnificaţii precise. Ouăle sunt în general vopsite în roşu, dar pot fi decorate şi cu scene miniaturale, reprezentând subiecte religioase sau legate de viaţa agricolă, executate cu minuţie, în culori vii, care simbolizează renaşterea şi imortalitatea. Modelele decorative sunt aplicate pe ouăle fierte tari sau golite, după tehnici diverse, de exemplu în relief, ca în Vrancea, sau, mai recent şi prin adaos de mărgele, ca în Bucovina. Pentru a putea fi păstrate un timp mai îndelungat, ouăle decorate de Paşte sunt câteodată şi din lemn, ca în nordul Moldovei, sau din lut, ca în Transilvania.
 
Cu prilejul Paştelui, românii pregătesc o masă deosebită, cu diverse specialităţi din miel (ciorbă din cap de miel, friptură, drob) şi împart între prieteni şi în familie cozonac şi pască, decorate cu nuci sau stafide. Pâinea sau cozonacul au adeseori o valoare de ritual în marile sărbători religioase sau în principalele evenimente ale vieţii. Prezentat în forme diverse, cozonacul făcut cu drojdie de bere este şi astăzi copt în unele sate în cuptorul din vatră. Simbol al eternităţii al transmiterii tradiţiilor dintr-o generaţie la alta şi al familiei, vatra este elementul cel mai important din casa ţărănească, în jurul căruia se reunesc toţi membrii familiei şi prietenii lor.